De ce vreau sa urc Everestul? Pentru ca exista! (George Leight Mallory)
Ei si ce ! M-am prabusit si m-am lovit de fundul prapastiei! nu e prima data, poate nici ultima, asa ca exersez!
Este si asta un exercitiu !de autocunoastere! De exemplu,EU , ma testez sa vad cat de bun
'catarator' sunt. Am cazut de cateva ori si deja stiu ca sus este varful prapastiei
, asa ca niciodata nu imi irosesc energia gandindu-ma la cum m-am prabusit ci,
mai degraba imi fac un plan cum sa urc peretii abrupti ai prapastiei.
Asa ca pornesc in sus si toate nelinistile mele dispar! si ma felicit pentru o
frumoasa si spectaculoasa cadere in care am reusit sa nu imi rup piciorul ci
m-am ales doar cu o zgarietura... !!! Pai vorba aia: doar dintr-atat nimeni n-a
murit si nici dracu' atat de negru nu e si la fel cum frumusetea vine din interior, asa si cu optimismul si echilibrul.
Nu am nici o
indoiala ca persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, constient sau
nu, se intalnesc si deunazi ,o persoana draga mie, care stie despre arta ’cataratului’ ( da si asta e o arta ) imi
povestea din experienta asta escaladatului si teoretic m-am prins! Secretul sta
in a avea franghia si hamul potrivit , securitatea depinde de calitatea si folosirea lor corecta...
Asa ca teorie stiu - practica nu ma omoara- si cum sunt
curioasa din fire de data asta, cand ajung sus, in varful prapastiei, vreau sa
vad si ce este dincolo si mai sus, mai departe, dincolo de brazi ! ;)
Nu exista coincidente si totul este interconectat- in momentul in care stii ce vrei ti se deschid usile, iti apar in cale acele persoane
de care ai nevoie exact cand ai nevoie si fiecare zi este o experienta
minunata pe care trebuie sa o incepi INTOTDEAUNA cu zambetul pe buze.
Si cum spuneam si la inceputul articolului : De ce vreau sa
urc Everestul? Pentru ca exista! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
#good#vibes#