" Prea frumosi ca sa ne placa oamenii urati"

 Bunica mea, la origini rusoaica, o femeie cu frica lui Dumnezeu, un chip bland si o voce blajina, imi pune in brate cozonacul pe care abia l-a copt, ma priveste cu ochii ei albastri- pe care nu am avut eu norocul sa ii mostenesc -  ma mangaie pe crestet si inainte sa plec ma opreste in usa: 

" - Acum am 80 de ani, si am acumulat experienta.. Nu afirm ca stiu totul despre viata, dar, la urma urmei, sunt bunica ta si-ti doresc sa fii fericita. Tu esti prea  frumoasa ( pentru ea sunt cea mai frumoasa nepoata pentru ca alta nu are :))  ) si niciodata sa nu  iti placa oamenii urati! Atunci cand spun ca un om este frumos, de putine ori ma refer la aspectul fizic, in spatele acestor cuvinte se afla cu totul alte argumente."

- Bunico, vreau sa imi spui si mie cum ti-ai dat seama ca bunicul este barbatul langa care o  sa imbatranesti?

"- Pentru ca draga mea, cel mai bun barbat este barbatul POTRIVIT, este piesa din puzzle care lipseste.

 Si pentru ca cel mai bun barbat este acela care te iubeste. Nu doar in zilele cu sot sau cu mult soare, ci si in iernile in care zilele impare isi cauta perechea. "

Bunica mea este cea mai frumoasa si mai calda femeie din lume, iar eu sunt cea mai fericita ca este a mea.

It’s nothing less than magical

Nu sunt miliardara in euro, nici macar in lei  :))  nu am parinti cu conturi secrete in Elvetia, nici nu sunt o intretinuta, sunt un om simplu care a realizat ca este tare bogat, si ca toate resursele sunt de fapt la mine.

Fiecare are momentul lui si totul se intampla fix atunci cand trebuie.Mi-am propus sa mai las din mana ‘ harta vietii’ si  sa risc si sa deschid usi pe care le credeam zidite.





Eu sunt COLECTIONAR. Eu colectionez momente si nu consider ca am pierdut niciodata. Din contra am castigat, am invatat.


Si de putin timp ma trezesc in fiecare dimineata cu acelasi zambet larg si salut  soarele, pentru ca e  foarte important sa traim prezentul. Sa renuntam sa traim in trecut si doar sa fim constienti ca exista un viitor pe care il putem planifica, dar nu si programa.


Sa traiesti pur si simplu dupa regulile crezurilor si dorintelor tale, sa nu regreti nimic din ceea ce ai facut, ci doar din ceea ce n-ai facut. ;)

 Ia viata ca pe un ansamblu de momente fericite!


Cineva, pe undeva , bine zicea, cam asa: „ Traieste! Saruta! Strange in brate si nu te intreba ce va fi pe urma. Vei afla oricum, caci va fi exact asa cum trebuie sa fie, fara sa poti schimba ceva.  


Traieste clipa. Atunci cand te priveste ca pe cel mai bun lucru care i s-a intamplat in viata, saruta-l. Nu te mai gandi la nimic, pur si simplu saruta-l. Ia-l in brate, desi nu iti cere nimic, merita sa te aiba aproape. (...)Am sa sar la gatul lui de fiecare data cand il voi zari fara sa ma tem ca ne vor privi cei din jur ca pe doi oameni care au uitat sa fie maturi. Si n-am sa regret nimic …

      Draga cititorule, vreau sa intelegi ca viata e prea scurta pentru a rata momente importante.”


Cand incepi sa schimbi ceva in viata ta, vei vedea schimbari pe mai multe planuri. Pana la urma totul depinde de cliseul tuturor timpurilor: tu care parte a paharului o vezi? 

Cred ca de fapt vine totul de la taica-meu – cea mai pozitiva persoana din viata mea. Cred ca mi-a transmis din entuziasmul pe care il avea de fiecare data cand era in mijlocul naturii, facea sport sau era in preajma oamenilor. Isi facea prieteni imediat si in orice situatia zicea: “Va fi bine.”

Asa am crescut si eu. 

Totul depinde de perspectiva, de perceptia si de viziunea ta asupra lucrurilor pe care viata ti le pune pe tava. Nimic nu este intamplator in viata si sunt sigura ca totul se intampla cu un scop.

“There’s nothing in life quite like winter. Misty mornings and rainy nights. The crisp cool feeling that hangs in the air. A sense of warmth that comes from within. It’s nothing less than magical, really.” 

Just because you’re not happy right now it doesn’t mean you won’t ever be.

De cand dorm  aproximativ 5 ore pe noapte - nu mai am timp de vise lungi. Ori nu mai am niciun vis si ma trezesc cu senzatia ca nici macar n-am dormit, ori am o serie de vise pe diferite teme, in special cu locatii si  insule exotice si cu diverse tari in care ma plimb, pe care nici la geografie nu le-am invatat...

Ei bine saptamana asta, mai exact duminica noaptea spre luni, cand ma gandeam foarte serios la lucruri si mai serioase, am atipit abatuta, cu capul pe canapea , cu laptop-ul in fata si am avut următorul vis: un domn a carui fata nu am vazut-o din cauza ca-mi batea o lumina in ochi mi-a zis: " ca sa fii fericita mananca mere ! ". Apoi a disparut si m-am trezit complet bulversata.

Singura persoana care m-ar fi putut lamuri pe bune,  este mama mea, asa ca am sunat-o dimineata pe la 6:30,  provocandu-i un mic atac de panica. 

- Mama!

- Da!(pe ton speriat)
- Fii atenta ce-am visat: un tip cu capul luminat mi-a zis sa mananc mere ca sa fiu fericita!

A facut o pauza destul de lunga,  apoi, raspunsul ei preferat:
- Te-as injura, dar n-am cum pentru ca m-as injura pe mine. 

Apoi mi-a inchis. Mamica mea- careia i-am oferit felicitari facute cu manutele mele in care mi-am pus toate sentimentele si am lipit floricele ofilite pana prin clasa a 5 a .... Mi-a inchis. 

Mai tarziu, dupa ce am depus niste hartii la banca, ma intalnesc intamplator cu o veche cunostinta, uit de visul cu merele si cate trebuie sa mananc pe zi, ne bucuram de revedere si hotaram sa bem o cafea.

Printre altele, mi s-a plans ca iubitul ei (bogat) o insala si ca relatia lor aproape ca nu mai exista.  

-  De ce mai stai?am intrebat-o  

- Si unde sa plec, intr-o camera cu chirie? Sa am un salariu de nimic, in loc sa pot avea toate astea?

- De fapt  nu ai nimic si platesti un pret cam scump: demnitatea, fericirea si libertatea. Iar libertatea este nepretuita. Sa muncesti pe un salariu de nimic si sa stai in chirie este mai onorant decat sa fii intretinuta de un barbat care nu te iubeste si care nu te respecta.

Nu este nici ora 23. 00 si deja ma simt obosita, asta nu pentru ca nu am dormit suficient si nici munca nu m-a obosit, nici macar responsabilitatile pe care le am .

Ma obosesc oamenii nervosi, negativi, impovarati, vesnic apasati si tensionati care parca au uitat sa se bucure de viata si de lumea din jurul lor, care se poarta de parca toti si toate le sunt impotriva,  de parca toti ii incomodeaza, de parca nimic si nimeni nu este bun si frumos in lumea asta.

Parca nu pot sa sa fie fericiti, cu ceea ce au, cu oamenii pe care-i au in preajma. 

Ma obosesc oamenii care selecteaza incontinuu si care pun etichete.  

Ma obosesc cei cu spirit critic, ironic, care privesc de sus, care rad mereu de cineva, care au mereu o parere negativă despre cineva... Atatea priviri incruntate, cei care judeca alegerile altora, care se cred mai presus si care-si compara mereu calitatile si alegerile bune, dar niciodata defectele si alegerile proaste.

Ma obosesc oamenii care nu se bucura de nimic, pentru care totul este o povara si un motiv de vaicareala: munca, vremea, traficul, pantofii incomozi, mancarea, colegii, vanzatoarea din nu stiu care magazin...

Si imi vine din nou in minte visul, poate exista o reteta, poate e un semn.. cum la mama n-am gasit intelegere si niciun raspuns vin la voi cu doua intrebari:

1. E posibil totusi sa-mi fi aparut Dumnezeu in vis? Caz in care toate babele de pe scara vor vrea sa le ating ca sa se vindece de reumatism... 

2. Presupunand ca nu-s singura persoana care a visat chestia asta are careva idee cam cate  mere trebuie sa manance in medie pe zi o persoana , de varsa medie, satena, par lung, ochi caprui si nu prea inalta ca sa fie fericita ? Nu-mi dau seama daca mesajul era mai lung si eu am visat doar prima parte sau asta e tot secretul fericirii. Mentionez ca de o zi  mananc 1 mar la 6 ore. Fara rezultate notabile.

flori si toamna

“Daca iti doresti ceva nu astepta sa primesti cadou de la cineva, daruieste-ti singura. Invata sa nu depinzi in viata de nimeni ca sa iti poti satisface o placere si nu depinde de nimeni ca sa ai lucrurile care iti sunt necesare.” Imi spunea mama cu ani in urma cand adunam toti copiii din fata blocului la ziua mea doar pentru a avea cat mai multe cadouri.

Asa ca intr-o zi ma intorceam acasa cu un buchet imens de crizanteme (florile mele  preferate sunt cele de sezon)

Cand m-am dat jos din masina m-am intalnit cu o prietena din copilarie , care m-a intrebat de la cine am florile, iar cand i-am raspuns ca mi le-am luat singura a fost mirata. 

DA! eu obisnuiesc sa imi cumpar flori ori de cate ori imi doresc sa le vad in casa, asta nu inseamna ca nu ma bucur de fiecare data cand mi se ofera. Dar de ce ar trebui sa-mi refuz bucuria de a avea flori cand nu are cine sa mi le ofere?